HAI ÎN DRUMEȚIE până la Vf. Toaca din Munții Ceahlău

Masivul Ceahlău este unul din locurile în care membrii Asociației HAI ÎN DRUMEȚIE și-au dorit să călătorească datorită peisajelor sublime precum și datorită multelor legende care se vorbesc despre acest munte sacru considerat și un Olimp al neamului românesc.

Masivul Ceahlău e înconjurat de valea Bistricioarei la nord, valea Bicazului la sud, valea Bistriței la est și văile Bistrei, Pinticului și Jitanului la vest iar cel mai înalt vârf este considerat vârful Ocolașul Mare cu 1907 m, vârful Toaca măsurând numai 1904 m.

Drumeția noastră a urmărit parcurgerea unui traseu de dificultate medie până la cabana Dochia și apoi cu încă un ultim efort atingerea vârfului Toaca. Traseul a pornit de la Cabana Izvorul Muntelui care se află la intersecția cu DN15 (Piatra Neamț – Bicaz – Poiana Largului – Toplița) și apoi parcurgerea a încă 8 km pe DJ 155F până la cabana Izvorul Muntelui unde ne-am și lăsat mașinile.

Menționez că înainte de a intra pe traseu se achită la serviciul salvamont o taxă de 7 lei/adult pentru vizitarea parcului național Ceahlău apoi drumeția noastră a continuat prin pădure pe marcajul bandă albastră (Cabana Izv. Muntelui – Stânca Dochiei – Cabana Dochia) unde am avut un urcuș relativ ușor până la primul punct de popas și anume “La Arsuri” acolo poți să găsești o măsuță cu două bănci metalice unde poți să te odihnești la fel cum am făcut și noi iar de aici traseul se face către stânga și începe să urce până la Culmea Răchitiș, menționez că de aici începe o urcare mai abruptă unde veți observa o vegetație în care predomină un amestec de fag cu rășinoase și molid, ascensiunea continuă și la un moment dat se va deschide o priveliște către valea Izvorul Muntelui precum și o porțiune din Piatra Lată din Ghedeon, iar mai departe se văd țancurile din Ocolașul Mare.

În continuarea traseului se mai poate admira Vf. Toaca și Vf. Panaghia,

Vf. Panaghia

drumul de acum înainte se va face pe curbă de nivel de-o parte și de alta a Culmei Răchitişului iar la un moment dat o să întâlniți un panou ce avertizează că s-a ajuns în perimetrul denumit „Poliţa cu Crini”. După acest marcaj o să întâlniți într-o poiană mică, baza turnului Răchitiş acolo o să găsiți un loc de popas cu bănci şi mese din metal unde veți observa blocuri masive de calcar apoi în continuarea traseului care o să fie mult mai dur veți putea vedea valea Izvorul Muntelui, Turnul Răchitiş şi abrupturile din Ocolaşul Mare. Din acest punct traseul marcat ne va duce la un grup stâncos denumit „Detunatele”.

Traseul nostru în continuare va traversa o porțiune cu jnepeniș și molizi, apoi se ajunge direct până la cabana Dochia iar odată ajunși acolo suntem încântați de o priveliște deosebită spre Culmea Răchitiş, valea Izvorul Muntelui şi Ocolaşul Mare.

Noi am ales  să ne cazăm, însă  vreau să va  spun că  este   necesar să vă faceți rezervare din timp pentru a înnopta, la cabana Dochia, dar o altă opțiune foarte frumoasă dar mai puțin confortabilă este să luați cortul și să campați chiar într-un loc special amenajat care este împrejmuit cu gard. Taxa cort 10 lei/zi.

Cabana Dochia

După o pauză de cel puțin o oră unde ne-am relaxat pe terasă și am mâncat ceva am ales să ne continuăm traseul până pe Vf. Toaca, pot să spun că de la cabana Dochia se urmează bandă roșie iar drumeția o să fie relativ ușoară deoarece se face o cărare către un platou unde am traversat o vegetație cu jnepeniș

până la cabana meteorologică iar de acolo există posibilitatea și „confortul” de a urca 500 de trepte până pe Vf.Toaca, însă pentru mine  a fost o provocare mult mai mare decât dacă urcam pe poteca clasică, dar avantajul este bucuria unei priveliști superbe a Lacului Bicaz.

Cele 500 de trepte până la Vf. Toaca
Finalul treptelor
Vedere cu lacul Bicaz și Vf. Panaghia
Fotografie cu grupul pe Vf. Toaca

În continuarea traseului până la cabană am fost surprinși să întâlnim un cuplu de tineri însurăței care organizau o sesiune foto pe masivul Ceahlău și cu ocazia asta dacă citesc articolul asociația „HAI ÎN DRUMEȚIE” le urează Casă de piatră și mulți ani fericiți împreună !

Următoare zi am ales să ne întoarcem pe un alt traseu, doar voiam să vedem cu ce ne mai poate surprinde parcul național Ceahlău și astfel am ales să coborâm pe următorul marcaj:

·         cruce albastră (Cabana Dochia – Ocolaşul Mic – Clăile lui Miron – Poiana Maicilor)  

·         bandă roşie (Poiana Maicilor – Cabana Izvorul Muntelui)

Traseul coboară printr-o porțiune cu jnepeniș și ajungem într-o zona care a fost special amenajată pentru corturi aici facem o pauză în care aruncăm o privire către cabană și ne luăm rămas bun cu câteva poze de grup în care surprindem și cabana.

Poteca ne duce într-o zonă cu grohotiș iar după ce coborâm acea porțiune ceva mai dificilă putem să zărim Piatra Lată din Ghedeon şi Culmea Răchitiş.

Pe traseu veți avea posibilitatea să întâlniți două zone în care o să găsiți izvoare și desigur drumul nostru continuă prin pădure care ne-a scos într-un gol alpin al Ocolașului mic unde am făcut și un popas.

Drumul nostru a continuat printre molizi până am observat o siluetă sub denumirea Clăile lui Miron unde am luat și o pauză mai lungă iar în continuare am avut ocazia să vedem și Turnul lui Butu.

Clăile lui Miron

Următorul popas a mai fost făcut la o băncuță din Poiana Maicilor (1326 m alt.) și de acolo s-a continuat drumul pe bandă roșie prin liziera pădurii până la Cabana Izvorul Muntelui.

Recomand cu încredere parcurgerea acestui traseu la sfârșit de Septembrie, vremea a fost frumoasă și însorită, dar cu temperaturi friguroase spre seară, de asemenea este o perioada mai liniștită în care vă puteți bucura din plin de frumusețea Ceahlăului.  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *